Rea,
rea,
rea.
Așa spun
Țipă clopotele
Râd,
Își bat joc,
Fata rea
Fata țipă
Nu e bună
De nimic
E pierdută ,
E dusă
Era altfel
Nu mai e
EA
Urlă după,
Strigă
Ha
Iar ea
Iar fata
Rea
rea
rea.
Ce e
cu ea
Plânge
plânge
plânge fata,
râd
râd
râd.
Plânge
Și mai tare
Încolțiți-o
Un șoarece
În cușcă
Prins
Un șoarece
Rău
rău
rău
E slabă
slabă
slabă
slabă
Râzi de ea
Nu ne place
Fata.
joi, 31 ianuarie 2019
marți, 22 ianuarie 2019
duminică, 20 ianuarie 2019
sâmbătă, 22 decembrie 2018
duminică, 16 decembrie 2018
Eram lipită de un perete,
Era un galben la fel de stins
Ca și iubirea dintre noi.
Tu erai pe cealaltă parte,
Nu știu dacă era aceiași culoare
Ca și pe partea mea,
Dar eram amândoi.
Era un perete imaginar,
Avea mai multe vânătăi
Decât sunt pe picioarele mele.
Pentru că arunci cu pumni
Și cu urlete în perete,
După miezul nopții.
Era un perete galben.
Real de data asta,
Atât de real încât puteam trece prin el,
Puteam vedea că tu nu mai ești.
Dar oare ai fost?
Eram lipită de sufletul tău,
De ce a mai rămas din el,
De sufletul ce era
Pe partea cealaltă.
Și mi-am dat seama,
Că de când ai plecat
Are mai multe vânătăi.
Era un galben la fel de stins
Ca și iubirea dintre noi.
Tu erai pe cealaltă parte,
Nu știu dacă era aceiași culoare
Ca și pe partea mea,
Dar eram amândoi.
Era un perete imaginar,
Avea mai multe vânătăi
Decât sunt pe picioarele mele.
Pentru că arunci cu pumni
Și cu urlete în perete,
După miezul nopții.
Era un perete galben.
Real de data asta,
Atât de real încât puteam trece prin el,
Puteam vedea că tu nu mai ești.
Dar oare ai fost?
Eram lipită de sufletul tău,
De ce a mai rămas din el,
De sufletul ce era
Pe partea cealaltă.
Și mi-am dat seama,
Că de când ai plecat
Are mai multe vânătăi.
joi, 13 decembrie 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)