Rădăcină din rădăcină
și mintea mea
scrie încontinuu,
cu cerneală cenușie.
Creez infinituri
și zile de luni,
zile de tristeți,
zile de privit răsăritul.
Poate m-aș opri
și mi-aș alunga pușcăriașii,
dar anotimpurile luminii
îmi cântă ziua.
Mă îmbăt în cafea.
Salcie din salcie
și sufletul meu
plânge iubire
cu lacrimi de cristal,
adună ploi,
furtuni adânci,
tornade seci
cu limite diferite,
Poate as continua,
însă gardienii mă încurcă.
Dar îmi vad salcia prin binoclu,
mă cutremur.
