Vrei să dormi la mine în piept?
Sa te ghemuiești în sufletul meu,
Să-ți simt bătaia lângă a mea.
Să-mi respiri iubirea,
Să-ți inspir dor.
Iar ploi să apară în ochii mei,
Să le culegi în palma-ți moale
Să le ții într-o sticluță,
Să le bei când mă vrei aproape.

Vrei să mă ții de mână?
Să-mi curgă amprentele tale
Pe încheietură, să-mi dea puls
Să-mi ajungă în vene,
În inimă și-n creier.
Să devin tu, sau noi.
Povestea vieții mele să fie-un foc
Ce arde în mine, ce arde-n noi,
Doar să nu mă sting de dor.

Dar oare, chiar vrei?

Stresată și stresantă.
Nu mă placi,
pentru ca nu ai cum să mă iubești.
Supărată și tristă,
Anxioasă,
Nu mă înțelegi niciodată.

Cărți de dragoste și lacrimi
Mă alina,
Dar tu-mi dai crimă.
În nopțile de vară
Privesc luna,
Ție iți place la soare
Și căldura.

Fire neînțeleasă,
Prea putin sociabilă,
Vorbesc mai puțin
Decât musca,
Decât greierele din curte
Când e liniște.
Dar tu-mi țipi la ureche
Că nu mă placi,
Sunt plictisită și plictisitoare
Și nu ies la soare,
Visez prea mult la moarte.

Ai cicatrici,
De când ai bătut
Cu pumnul în masă;
Dar ale mele
De pe mâini
Nu au aceeași cauză.

Nervi, și dai
Și strigi.
Nervi, și plâng
Și suspin.

Aș fi putut să mor
Și de dor,
Te-aș fi strigat
Sub clar de lună,
Să mă prinzi de mână,
Strângându-mă ușor
Să nu mai simt nimic,
Decât atingerea ta caldă
Pe mâna mea rece,
Să-mi dai putină viață
Sau un bănuț,
La schimb pe un suflet.

Cetină și ploi de gheață

Mă fugăresc.

Mii de fluturi dau uitării

Bătaia mea din aripi.

Aripi de foc, de os, de dor

De speranțe efemere,

Împrăștiate pe ziduri,

Împrăștiate pe copaci

Mai apoi tăiați,

Căci sunt prea dure,

Prea inteligibile

Să rămână în pădure.

Dar eu rămân

În mijlocul ei,

Mijloc gol.

Tăiați sunt copacii

Din jurul meu

Și cârd de lebede zboară,

Și cade una neagră,

Cade-n gol,

Suflet pustiu

Suflet rătăcit

În tot acest spațiu mare,

Mi-a căzut în brațe

Și am avut ghinion.

Pe lac de nuferi

Aurii

Am căzut,

Și m-am scufundat

Până la fund.

Cu lebada în brațe,

Lebada neagră

Și când am ieșit din apă

Am ieșit și eu

Tot lebădă

Dar una albă,

De foc și dor

Am început să strig,

Și melodii ieșeau

Iar fluturi mii,

Treceau să vadă

Simfonii.

Simfonii de durere

Și de dor

Și am mers cu ei

Și lebăda mea neagră

A rămas pe nuferi.

Și am zburat

Cu aripile-mi albe

Prin foc și ploi,

Și fum și negură

Și am avut ghinion

Că miile de fluturi,

Mi-au dat uitării zborul

Și am căzut în gol.

În mijloc de pădure goală,

Eram lebăda neagră

Și am avut ghinion.

Sub o rază de lumină galbenă,
Mă pătrund păcatele,
Iartă-mă că am uitat de soare.

Vântul adie ușor
Și îmi frânge coastele.
Rămân cu praf de stele.

Îmi arăți oceanul
Cu o privire,
Îmi arăți un soare.

Iartă-mă că am uitat de tine.
Gingaș,
Te simt aproape,

Te simt de pe lună,
De pe soare,
Aici

În brațele tale,
În parcul mare,
Mă bate soarele în ochi.

Aproape că am uitat
Ce înseamnă
,,iubire".