de pe străzi.
Din nou am dat greș.
Mă prinde cineva de mână,
un înger roș
și mă alunga-n iad.
O lumină galbenă
mă lovește,
mă străfulgeră.
Iadul stins
cu liniște de vioară,
mă apasă pe torace.
Îmi încleștez genele,
amprentele-mi purpurii
lasă dâre
sub oboseala ochilor.
Mi se topesc coastele
și tristețea
mi se ascunde în maxilar.
Măduva îmi e ușoară,
mă deșir
și prin mișcari circulare
mă dezintegrez.
