Când m-ai atins
Cu trupul tău sfânt,
am simțit un fluture zburând.
Te priveam naivă,
Ochi în ochi
Și-năuntrul meu
Se agitau miliarde de nopți.
Au crescut în câțiva ani
Zeci de fluturi adunați.
Însă nu te mai priveam,
mergeam cu capul în pământ
în mod regulat.
Ochii mei arătau,
durerea și suspinul.
Toate adunate într-o lacrima,
acum spue-mi tu
Ce m-ai învățat?
Să țin capul sus
Să vorbesc mai răspicat.
Te-am căutat pe străzi de porțelan,
privirea din pământ nu mi-o luam.
Simțeam cum vor să iasă,
Fluturii voiau acasă.
Tot cu ce-am rămas,
Tot ce am simțit,
Nu erau fluturi,
Erau viermi.
