Noi, frumos.
Dar cu asta 
Începe orice,
La fel cum orice ocean
nu duce lipsă de apă,
de pește.

Mă depășește câteodată
natura gândirii mele,
Cum și cosmosul
la rândul lui,
E depășit de stele.

Sunt albă.
Fața mea palidă,
Nu exprimă nimic.
Pustiu ca deșertul.
Sufletu-mi se-ascunde,
Într-un cavou.

Rece fior, rămâi acolo
Sau poți veni tu,
Moarte ușoară, gri,
Căci căldura,
Mă descompune.

Nu mai am nici carne pe mine.

I wear a necklace of hope
in my dreams,
Cause i am too weak.
So my wrists
Ring like clumsy church bells
after they are soacked
in that red colored water,
For so long
That they become red too.
So red that they don't look 
like my hands anymore.
They look like
meatless bones.
Without everyone looking,
I secretly touch them,
And i feel relived
from everything that is happening
In my mind.
I started carving the bones
Cause my anxiety is rising
and my sadness too.
My necklace is just
Hanging on my neck,
Cause again i am too weak
To bring it up,
To the sky.

Șiruri prelungi
Se scurg pe obrajii mei
Și îi macină,
Până la carne.

Fața mea
e plină de sânge
Înghegat
Și maro.

Asta mă face fericită
pentru că
Îmi aduce aminte,
de ochii tăi. 

Starturi de durere
Se aşează pe un coridor,
pustiu.
Simţi durerea
Pe pielea-ţi uşor bronzată.

Mergi înainte,
pierdută
În tăcerea deplină
Şi te trezeşti.

Pe un coridor aglomerat,
Simţi atingeri necunoscute.
Te opreşti,
Respiri.
Şi o simţi,
Ca niciodată,
Cum te cuprinde
durerea.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Tună afară.
Lacrimile inundă
Casele unor oameni,
necăjiţii.

Îmi pare rău,
Că nu ştiu cum să plâng.

Nu pot să dorm.
Mă trezesc în miez de noapte,
Speriată, singură şi dezolantă
Fiindcă te visez, şi mă tem
Nu cumva să te pierd.
Caci cel mai bun rău ai fost
Om cu chip cioplit,
Te iert.

Mi-ai promis nemurirea.

Dar uite-mă aici,

Înconjurată de o mare de roşu

Zac în pustietate.

Mi-aş fi dorit o clipă adevărul,

Mi-aş fi dorit sa fiu eu.

Dar frica de negru mă apasă,

Şi sufletu-mi se duce-n adânc,

În pustiu.

În nefiinţă.

My hands are red.
Rose petals are falling down,
The rivers
Who pass by my veins.

I am hurt.

So once again
I ask myself,
What did i do
To deserve this?

God, help those who fall in love with me.
Help them think right.
That  i m a falling star
And i am just passing by,
Until i will hit
The black hole named love,
And i will stay.

Mi-aş fi dorit să mă vezi
Sub clar de lună,
Cum mă descompun
De la atâta iubire.

Mi-am dorit un lac,
Să mă scald în iubire
Şi în plăcere.
Dar mi-ai oferit marea,
Şi m-am înecat.

Pierdută printre galaxii de stele,
Te caut în inima mea.
Răsfoiesc planetele cu amintiri
Să te mai văd odată,
Strălucind ca un corp ceresc.

Magnific luceafăr strălucitor,
Ieşi în faţa mea
Şi luminează-mi Calea Lactee,
Pentru a vedea cum e
A miilor de ani, iubirea.

Nu are sens uneori.
Are alt înţeles,
Acoperit de metafore
Înconjurat de epitete,
A reuşit să cucerească
Cea mai frumoasă hiperbolă.

Îţi mulţumesc.

E un  lucru ciudat
Al inconştientului meu,
Să mă lase bulversată
După ce te vede.

Dulce poem fragil,
Te stingi într-un colţ al inimii.
Reapari în plină zi,
Şi când luna-i mai senină.

E un verde pal
Pe afară.
Se pierde,
Se duce,
Şi-mi dispare
Sufletul.

E un verde pal
Pe dinăuntru.
Se zbate,
Speră,
Şi-mi tot piere
Sufletul.

Aş vrea să fiu nemuritoare.

Plouă cu lacrimi
de dor şi suspine.
M-a fulgerat 
azi dimineaţă
Iubirea.
Mă simt 
Pierdută
Şi îndurerată.

Şiroaie reci
se scurg 
pe străzile pustii.
Mă doare.
Aş vrea să fug,
Dar trăsnete 
mă urmăresc 
La fiecare pas,

M-am îndrăgostit.

Molii se învârt în jurul unui bec
Din stomacul meu,
Mă doare.

Iubirea ca un paradox incalculabil
Mă loveşte în ventriculul drept,
Şi ma doare.

Ţip incontrolabil şi mii de molii
Mi-evadeaza prin esofag.
M-am îndrăgostit.

M-a prins iubirea

De mână 

Într-o seară,

De toamnă târzie.

Şi m-a strâns

Cu forţe supranaturale,

Atât de tare

Că m-am îndrăgostit.