Sunt un ghem de somn,

Mă rostogolesc ușor

Căzând într-un abis de vise,

Însă fără să adorm.

să clipesc sau să cobor

Pe-acea pernă udă

De lacrimile unor morți.

Când stă în dormitor,

Se uită în gol, în mine,

Nu pleacă dar nici nu vine.

Însă prezența sa mă depășește,

C-un parfum cuceritor

Nu poți face să nu-l observi,

să nu te temi, de dragoste.

Când a venit spre mine,

M-a copleșit atât de tare iubirea

Că n-am putut să mă mai mișc,

să-l ating, să-i șoptesc.

Se uita nedumerit la mine,

Ca și cum n-aș vrea să-i vorbesc

Dar țipam: Te iubesc! Și a plecat.

Trec luni și se apropie de mine.

Pe marginea patului, îmi spune povești

Nu despre el sau despre mine,

despre nimeni și nimic.

E liniște și aș vrea să îl ating,

Dar frica de a nu-l spulbera e prea mare

Așa că nu o să mă mișc.

Niciodata.