Pe un tărâm îndepărtat,
Cutremurat de atâția oameni
Eram un vultur, oarecare
Și învățam să zbor.
Dar din bataia mea din aripi,
Asupra fiecărui om
Îmi picura din suflet dor
Și mă opream pe clădirile pustii,
Cumva mai vii decât oamenii,
Cumva mai prețioase decât oamenii.
Dar mi-am dorit să fiu și eu om
Să simt cu foc iubirea,
Dar nu puteam să mor din nou.
Picuram sânge din zbor,
Iar ca un curcubeu cădea pe străzile pustii
Și încercam să dorm prin el.
Dimineața simțeam roua
Și cum soarele anemic încearcă să o evapore.
Și iarăși m-am temut,
Că strazile pustii vor deveni mumii,
Și eu cu ele.
Îngropat în nisip, fără sarcofag
Eram un vultur mic
Iar ceara se topea și se transforma
În piele groasă.
Pe un tărâm îndepărtat,
Cutremurat de atâția oameni
Eram și eu, un om oarecare
Și învățam să zbor.