Respir amintiri
şi speranţe
reci.
Zac în pustiu,
între planete
şi te aştept.
Luna îmi e martor
la iubirea
ce ţi-o port.
Dar aş fi vrut
să nu fiu
un simplu meteorit,
Ca să pot iubi
o stea ca tine,
făptură cerească.
Şi poate m-ai iubi
în schimb
şi tu pe mine.
Dar poate nu azi,
poate nici maine,
poate..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu